De patru ani de când stăm la casă, întotdeauna au fost tot felul de proiecte care au avut prioritate, așa că poarta noastră a rămas în starea inițială: o aripă fără balama, ochiurile cu plasa de sârmă acoperită cu table ruginite și găurite pe alocuri, într un singur cuvânt dezastru total.

Regret că a trebuit să treacă patru ani ca poarta noastră să nu mai arate ca cea a unei case abandonate, dar până la urmă am ajuns și la ea (mai bine târziu decât niciodată nu-i așa?).

În anii următori avem de gând să extindem și să mansardăm casa așa că nu am vrut s-o schimb încă, ci doar s-o renovez, cu costuri reduse și muncă cât mai puțină dar care va produce rezultatele cele mai spectaculoase. [...]

Citeste mai departe…