De patru ani de când stăm la casă, întotdeauna au fost tot felul de proiecte care au avut prioritate, așa că poarta noastră a rămas în starea inițială: o aripă fără balama, ochiurile cu plasa de sârmă acoperită cu table ruginite și găurite pe alocuri, într un singur cuvânt dezastru total.
Regret că a trebuit să treacă patru ani ca poarta noastră să nu mai arate ca cea a unei case abandonate, dar până la urmă am ajuns și la ea (mai bine târziu decât niciodată nu-i așa?).
În anii următori avem de gând să extindem și să mansardăm casa așa că nu am vrut s-o schimb încă, ci doar s-o renovez, cu costuri reduse și muncă cât mai puțină dar care va produce rezultatele cele mai spectaculoase.
Am schimbat balamalele cu problemă, am curățat vopseaua veche și am vopsit-o însă etapa care a produs schimbarea cea mai mare a fost montarea plăcilor de policarbonat în locul celor de tablă. Principala problemă a fost metoda de prindere al acestora, deoarece trebuia să le prind pe bare de metal, aşa că nu am putut să le prind cu șuruburi.
În căutările mele după soluția cea mai potrivită mi-am format un obicei de pune o frână bruscă, ori de câte ori treceam pe lângă un gard care era acoperit cu plăci de policarbonat și de multe ori, chiar am coborât din mașină ca să examinez metoda folosită pentru prinderea lor. Sunt singur că am primit destule înjurături de la restul participanților la trafic, însă până la urmă a meritat efortul, pentru că am găsit metoda perfectă.
Ideea de bază este sudarea unor tije filetate pe partea interioară de care se poate prinde placa găurită cu piulițe, o să vedeți din poze cum am făcut.
Prinderea plăcii de policarbonat
Câteva sfaturi pentru prinderea plăcilor de policarbonat:
- plăcile se prind astfel încât dungile să fie pe orizontală, ca să nu intre apa de ploaie în interior
- se rup destul de ușor așa că metoda cea mai bună pentru găurirea lor este un cui încălzit
- plăcile au o parte rezistentă la undele UV așa că la montare trebuie să ținem cont de acest lucru
Cu speranţa că veţi găsi câteva idei intresante, iată şi pozele:
metoda aia cu frana o practic si eu (pe mine ma intereseaza placarile exterioare)si-am vazut ca starnesc multa admiratie si manifestari prietenoase
din partea celorlalti participanti la trafic.
nu stiu cat timp ti-a luat, da’ cred ca arata mult mai bine cu placa de policarbonat decat de tabla. era mai dramatic daca ne puneai si-o poza de dinainte.
Da, arata mult mai bine asa. Defapt orice as fi facut ar fi aratat mai bine dacat cu tabla ruginita, cum era inainte
. Sunt sigur ca am poze si cu starea initiala, ma uit si o sa completez galeria.
Felicitari! Arata bine. Ai dreptate cand spui ca “mai bine mai tarziu, decat niciodata”.
Mai, ai toata admiratia mea. Intrebare: a fost nevoie de putere fizica pentru munca depusa? Ti-ai facut macar o rana mica, o zgarietura, ceva?
Mersi! Pai nici prea tarziu nu e bine, ca deja ne era rusine de cum arata poarta
.
Mersi Cristina!
Poti sa fii sigura ca am avut “macar o zgarietura”, ca de obicei asa se intampla, dar de putere fizica nu a fost nevoie, cel putin nu pentru montarea placilor de policarbonat.
Problema mai mare a fost ca a trebuit sa curat cat de cat vopseaua veche, mai ales acolo unde era mai ruginita (adica mai peste tot), iar asta a durat ceva chiar si cu scule electrice. De vopsit, iarasi, nu este cine stie ce insa a doua zi aveam o amorteala ciudata si o durere acuta la incheietura dreapta. Ah, ar merita un articol intreg aventura cu sudarea tijelor.
Procesul intreg a durat mult prea mult, ca am inceput cu balamalele, dupa aia curatarea, vopsire, sudare tije, taiere si montare placi de policarbonat. Stii cum este, inainte sa ma apuc, in teorie nu era cine stie ce…dar totusi am lucrat cateva zile.
Nu pot sa trec peste intrebarea ta referitoare de ranile acumulate…nu ca nu mi-ar parea haioasa, dar sunt curios cum de te intereseaza fix acest aspect
?
[...] Regret că a trebuit să treacă patru ani ca poarta noastră să nu mai arate ca cea a unei case abandonate, dar până la urmă am ajuns și la ea [...] [...]
e foarte simplu: cand prezinti tu treburile astea de barbat, par foarte usoare si ma gandesc ca as putea sa le fac si eu, dar imi lipseste puterea fizica si am teama de rani, de care eu nu scap orice-as face. trebuie sa ma aleg macar cu o vanataie, pe care nu stiu de unde si cum o capăt. eram curioasa daca mi se intampla numai mie.